Scrisoare pentru ea

Oamenii vin și pleacă. Problema apare atunci când ei încep să plece cu bucăți din tine. Să vezi cum persoana la care ții te părăsește pentru că nu mai simte nimic te face să regreți. Dar oare cum te simți atunci când vezi că te minte? Te lasă fără cuvinte și fără puterea de a mai ierta. Uneori cele mai grele lucruri de iertat, sunt cele mai josnice și condamnate. Iar după ce treci cu vederea totul și pleci din viața acelei persoane, observi că îți lipsește ceva. O îmbrățișare, o mângâiere, un suflet care să îți zică ceva drăguț după o zi de rahat. Vezi că un alt om, poate mai distrus decât tine încearcă să te consoleze, doar că ție îți e frică să te lași iar pradă sentimentelor. E mai ușor să te închizi în tine. Unii oameni preferă doar să se atașeze, neluând în seamă posibilitatea trădării. Acei oameni își pun inima pe tavă de fiecare dată. Și de fiecare dată o retrag de acolo pentru a o „repara”, după care, ei iar iubesc. Ei sunt curajoși. Sunt dispuși să piardă totul pentru o persoană. Ei sunt dependenți de oameni. Dar ceilalți? Ceilalți care nu fac așa? Ei s-au vindecat de dependența oamenilor. Nu mai vor să fie răniți, înșelați sau abandonați. Ei își închid inima de restul lumii pentru a le fi mai bine. Ei nu mai simt iubire, ci doar o urmă vagă de durere constantă. Pentru ei, oamenii sunt reci. Pentru ei, iubirea nu reprezintă decât un joc murdar. Cel mai mare viciu sunt oamenii, iar dacă îl poți înlătura, vei fi capabil să faci orice. Sunt momente în care ți se rupe pieptul de durere pentru o urmă de afecțiune, dar, în același timp, rememorezi toate clipele în care ai fost abandonat și preferi să nu mai ceri nimic. Ajungi să fii indiferent. Să fii rece. Să fii un om calm, tăcut și fără puncte slabe. Vei ajunge într-un punct în care nu vei mai simți nici un fel de satisfacție pentru tot ce ai făcut. Dar nici nu poți face mare lucru, pentru că deja ai luat o decizie. Cum mai poți accepta pe cineva în viața ta, știind ce ai pățit ultima dată? Vei reacționa cam aiurea, vei încerca să îi explici cum stă treaba, iar apoi, apoi vei pleca. Vei fugi în zona ta de comfort să regreți, mai mult sau mai puțin, că nu ai acceptat pe nimeni să fie lângă tine. Oamenii au nevoie de alți oameni, nu de trădători, lași sau profitori. Vei ajunge într-un moment în care o să te uiți în urmă și o să speri că vor reveni doar clipele frumoase. Doar că atunci va fi prea târziu. Nu vei mai ști să te lași îmbrățișată. Nu vei mai ști cum să îl alinți. Nu vei mai ști cum să te bucuri de acele clipe frumoase. Așa că vei fugi iar. Vei răni fără să vrei, iar el va rămâne rece, dezamăgit și singur. Va începe să fie indiferent, să-și promită că nu va mai iubi. Va pleca dintre cei ce iubesc necondiționat pentru că nu mai simt nevoia de afecțiune. Oare chiar crezi că el nu te-ar putea ajuta? Chiar crezi că pe el nu îl doare? El vrea să ofere totul, dar nu mai are cui. Tu deja ai plecat, iar el a rămas gol, rece și rănit. Oare voi vorbiți, sau doar îi răspunzi din politețe la mesaje? Greu răspuns. El te așteaptă să îi scrii despre orice, să îi zici nimicuri care te fac te tine să zâmbești, să îi sari în spate fără motiv și să îi zici că e „drăgălaș”, să îi furi atenția cu o îmbrățișare, să te lași pupată pe obraz ca o puștoaică și să roșești. Încearcă să îl cunoști, pentru că el încearcă să te cunoască. Lasă-l să îți fie mai aproape, e mai bine pentru amândoi. Are o inimă de copil ce zâmbește la mici atenții, la mici gesturi, el nu are nevoie de multe chestii. El vrea să te înțeleagă, să te facă să te simți înțeleasă, apreciată și adorată. El e mai de modă veche, de asta trebuie să îi dai totuși o șansă. 

Vă rog să îmi lăsați comentarii sau mesaje dacă doriți să vă exprimați o opinie!

https://www.facebook.com/About-people-252457591785035/