Cum mai putem relaționa?

Ce să vorbim când diferențele lingvistice ridică barieri prea mari pentru a putea fi dărâmate sau distruse? Cum să putem interacționa când persoana de lângă are alte principii și nu vrea să asculte părerea altora? Nimic nu mai merge după cum ar trebui și simțim asta cu fiecare moment trăit din viața noastră oribilă, alb-negru, mizeră prin felul ei de a fi. Reușind să îți extermini partea emotivă te ridici peste ceilalți și reușești să fii mai rațional, mai deschis și mai puțin vulnerabil în ceea ce îți privește sentimentele. Se mai întâmplă uneori când nu reușești să rămâi acolo sus și plin de rațiune. Atunci cazi și îți dai seama că nimic nu te poate satisface. Îți dai seama ca viața e de fapt un blestem pe care toți trebuie să îl ducem într-un mod mai ușor sau mai greu. Soarta mereu ni se schimbă cu fiecare persoana care ne fură câte o bucățică din noi. Dar ce se întâmplă când vine cineva și pune la loc ce a luat? Ce se întâmplă când cineva vine și ia o bucată prea mare și nu o poate duce iar apoi o aruncă? Ce se întâmplă cu noi atunci? Ce simțim? Cât mai simțim? Cum ne mai apărăm? Ura nu e soluție. Dragostea e un remediu vechi ce se găsește tot mai greu, în doze din ce în ce mai mici și deseori e plină de interese egoiste ce o fac să devină o otravă amară și rece ce ne dă senzația că ne vindecăm. Oamenii sunt precum o epidemie gata să vindece și să distrugă totul simultan. Lucrurile au o durată de viață. Plantele au o durată de viață. Și animalele au la rândul lor o durată de viață. Ce ne deosebește pe noi de restul lucrurilor, plantelor și animalelor e că noi avem sentimente, păreri și putem face cam tot ce ne dorim, atâta timp cât nu se trezește altcineva și ne strică totul. Ne strică starea, buna dispoziție, modul de a gândi, modul de a visa și într-un cuvânt ne demoralizează. Oamenii sunt sensibili. Se simt ușor răniți și influentați de tot ce îi înconjoară. Un gest greșit uneori e de ajuns ca să facă pe cineva să cadă în depresie. Un răspuns mai dur e suficient ca să facă pe cineva să devină introvertit. Un om e destul pentru a face pe cineva să evolueze sau să stagneze în starea lui. Omul. Cea mai bine dezvoltată și totuși cea mai sensibilă ființă de pe planeta noastră minunată. Plin de inteligența necesară pentru a distruge acest loc numit casă, plin de opinii pentru a face pe altcineva să fie mai bun sau mai rău, plin de sentimente, emoții și trăiri care sunt cheia spre alte persoane. Comunicarea dintre oameni scade semnificativ cu fiecare secundă petrecută în toxicul mediu online. Comunicarea devine din ce în ce mai plină de interese și dorințe aacunse. Comunicarea se degradează cu fiecare minciună și cu fiecare gest de indiferență. Unde oare o să ajungem?