Coruptia. Boala celor importanti.

Coruptia. Ceva nesanatos si totusi ceva promovat in atatea medii sociale incat tinerii ajung sa priveasca coruptia drept singura cale spre succes. Atunci cand esti dispus sa iti tradezi un prieten pentru a obtine o functie sau o suma de bani inseamna ca ai o problema si trebuie doar sa mori. Nu judec pe nimeni! Doar spun ceea ce vad si ce ma deranjeaza in fiecare zi. Oamenii primesc etichete pentru ceea ce au facut pentru a ajunge intr-o anumita ipostaza si desi e gresit, oamenii continua sa faca asta fara resentimente sau alte principii sanatoase. Desi doare sa vezi cum banul distruge relatiile dintre oameni si cum reuseste aceasta valoare impusa de om in vechime sa scoata ce e mai urat dintr-o persoana ce pare plina de intentii bune. Uratul tine loc de frumos, boala tine locul medicamentului si prostia tine locul valorilor. Vedem in fiecare zi cum oamenii "de prestigiu" dintr-un cerc social, pentru a-si asigura functia sau laudele, sunt capabile de a "ascunde" persoanele ce vor sa imprime unor oameni idei sanatoase doar de dragul de a ramane cu laudele. Niciodata nu am dat nume si nici nu voi da. Nu are rost sa spun cine si cum greseste sau care e gata sa-si familia pentru un beneficiu. Nu ii judec pentru ca si eu am defecte. Nu defectele ne definesc pe noi ca indivizi unici, ci calitatile. Marea majoritate a timpului este petrecuta in mediocritatea zonei de comfort. Pretioasa viata este cheltuita fara chibzuinta de oameni de nimic pentru a reduce la tacere voci ce vor sa schimbe ceva si isi doresc sa faca un bine pentru toti. De ce valorile sunt lasate sa moara in saracie, jicniri si uitare? De ce se promoveaza prostia, coruptia si modul de viata haotic in mediile de informare ale unui popor ce nu stie cum si ce sa aleaga? De ce grupuri de oameni ce pot face ceva sunt date la o parte? Un popor fara principii ce reuseste sa faca performanta in randul natiunilor vecine si nu numai, sta inhibat prin cezura, promovarea antivalorilor si a manipularii intr-un mod gresit al maselor. Cam asa vad eu Romania. Tara Carpato-dunareano-pontica. Stramosii nostri se intorc in mormant de ciuda si plang cu amar pentru ceea ce facem si mai mult pentru ceea ce nu facem. Oare chiar suntem o cauza pierduta sau doar asteptam o noua revolutie? Speranta desi inca nu a murit in sufletele romanilor, ea scade. Pe unde mergi, cu aproximarile de rigoare, ai sansa sa dai peste un şpăgar ce nu isi doreste decat un trai mai bun asigurat de munca altor oameni ce sunt cinstiti. Am ajuns sa traim vremuri amare pentru cei ce nu despun de mari sume financiare. Daca ai o idee buna si nu ai un anumit statul social, esti ascuns in multimea mediocra si ideea este furata, gestul copiat si initiativa plagiata pentru a obtine laude. Doare sa stii ca persoane ce se dau drept "purtatoare de caracter vertical" aspira doar spre a fura mai mult si spre a inchide gurile celor care chiar au ceva de zis.