Oamenii sunt reci, ar trebui sa fugim de ei
Nu pot fi vesel în mijlocul unor oameni de care nu îmi pasă și cărora nu le pasă nici lor de mine. Abia aștept să fiu singur, atât de singur încât diavolul să stea la distanță și să mediteze la ce are de făcut fără să mă mai includă în planurile lui. Vreau să fiu doar eu și un carnet. Să scriu în veșnicul etern, în neantul rece și dezordonat, haotic și mort. Moartea pare a fi ceva atât de macabru și de sinistru încât îmi este silă să mă gândesc la ea. Mulțumită stării pe care o am, moartea pare cel mai normal lucru la care te poți gândi acum. Este atât de normal să te gândești la toate chestiile urâte ale vieții, încât am impresia că numai alea există. Marea cum cântă mereu cântecul ce te duce cu gândul la moarte, atât de rece și totuși atât de familiară pentru orice om care încă mai trăiește. Nu contează cu cine ești, glumesc!!! De fapt, nu contează unde ești, asta o cred atât eu, cât și persoanele ce par nebune pentru restul oamenilor, ce uită să vadă frumosul și văd exact realitatea, o privesc în față chiar dacă este crudă și nemiloasă, rece și dură. Un cuvânt atât de simplu poate provoca atâta groază, atâta grijă încât nu mai apuci nici măcar să vezi viața asta crudă. Abia aștept să văd ce se întâmplă când un om merge pe stradă și dintr-o dată pică jos și moare, să îi văd expresia feței, să îi văd pe ceilalți cum reacționează când văd că un cunoscut de-al lor pur și simplu moare. Într-o zi poate că nimic nu va mai fi rațional, logic și pur, iar atunci, cineva, va decide că lumea a existat destul și este timpul ca totul să se termine brusc și fără semne. Apogeul omenirii este atât de aproape, dar mie mi se pare că trăim într-o lume preistorică, înapoiată, determinată să omoare pentru glorie și faimă, care este gata să semneze un pact cu diavolul pentru a avea exact ceea ce își dorește. Deși diavolul este atât de rău, oare noi cum suntem?!?! Aproape de el sau poate că el a plantat o simplă sămânță a eternului rău iar noi am făcut-o să fie ideologia unei lumi, crezul unei întregi generații!!!
de unde atata tristete?
RăspundețiȘtergerePur și simplu, Bobiță! Am avut destule rahaturi până acum.
Ștergere